SĂLAJ

Complexul arheologic Porolissum


         Este unul dintre cele mai mari şi bine păstrate situri arheologice din România. Este un oraş roman din Dacia. Stabilit ca tabără militară în anul 106 d.C., în timpul războaielor daco-romane ale lui Traian şi a devenit capitala provinciei romane Dacia Porolissensis în anul 124 d. C.

         Se găseşte pe Măgura Pomăt de pe teritoriul satului Moigrad-Porolissum, respectiv al comunei Mirşid, judeţul Sălaj. Săpăturile au dus la descoperirea rămăşiţelor, atât ale instalaţiilor militare, cât şi ale oraşului civil, între ele: băi publice, un templu închinat lui Liber pater, un amfiteatru şi case de locuit.

         Cercetările ştiinţifice au identificat principalele componente ale rezervaţiei:
▫ castrul mare de pe dealul Pomăt
▫ castrul mic de pe dealul Citera
▫ amfiteatrul
▫ terasa sanctuarelor
▫ sistemul defensiv roman
▫ pâlcuri de pământ
▫ şanţuri pe cca 8 km lungime
▫ ziduri de apărare
▫ aşezarea civilă a castrului mare vicus-militar
▫ aşezarea civilă urbană, municipiul roman Porolissum
▫ două aliniamente de apeducte pe piloni.



Centrul de Cercetări Biologice şi Grădina Botanică „Vasile Fati” Jibou


         Este situată în partea de N-V a oraşului Jibou, pe terasa a doua a râului Someş.

         Lucrările pentru organizare au început în perioada anilor 1959-1968, când Vasile Fati, profesor de biologie, împreună cu elevii şi cadrele didactice reuşeşte să demonstreze că parcul din împrejurimile castelului Wesselényi, unde funcţiona liceul, este potrivit pentru organizarea unei grădini botanice. Actul de înfiinţare datează din octombrie 1968.

         Este organizată pe sectoare, fiecare dintre acestea grupează plante dintr-un anumit punct de vedere, un complex de sere colecţionare, de microproducţie şi cercetare, un acvariu, un parc zoo, o frumoasă şi modernă grădină japoneză.

         In prezent, Grădina Botanică este un centru multifuncţional de educaţie, învăţământ şi cercetare; este o bază ştiinţifică şi didactică pentru învăţământul biologic, o instituţie a respectului pentru natură.


Rezervaţia naturală „Grădina Zmeilor”


         Este o arie protejată de interes naţional, rezervaţie naturală de tip geologic şi peisagistic, situată în judeţul Sălaj, pe teritoriul administrativ al comunei Bălan, din apropierea satului Gâlgău Almaşului.

         Rezervaţia cuprinde un ansamblu neegalat de stânci cu numele de: Fata Cătanei, Zmeul şi Zmeoaica, Moşu, Călugării, Căpitanul, Soldaţii, Eva, Dorobanţul, Degeţelul, Sfinxul, cu forme bizare (turnuri, ciuperci, ace, abrupturi stâncoase), dispuse la baza dealului „Dumbrava”, formate prin acţiunea aerului (îngheţ-dezgheţ, vânt, temperatură), a apei (spălare, şiroire) şi a proceselor gravitaţionale (prăbuşiri, surpări).

         Grădina Zmeilor este denumirea ce apare în ghidurile turistice, însă localnicii îi spun Fata Cătanei, după legenda ce povesteşte despre o fată îndrăgostită de o cătană şi transformată într-o stană de piatră de blestemul mamei vitrege.

         Stâncile cenuşii sau galbene sunt reprezentate de aşa-numitele gresii de Sânmihaiu.


Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău


         Inceputurile în organizarea unui muzeu datează din anul 1926, când se organizează o expoziţie ce demonstra vechimea şi continua locuire a acestor meleaguri.

         In 1951 se inaugurează muzeul din Zalău care se dezvoltă, ajungând azi să posede mai multe colecţii şi peste 90.000 de exponate: monede, documente din Evul Mediu, epoca modernă şi contemporană, statuete daco-romane şi piese de artă populară românească, sculpturi şi picturi.

         Secţia de artă cuprinde colecţii de pictură, grafică şi sculptură, ale unor artişti ca Aurel Ciupe, Romulus Ladea, Petre Abrudan, Nagy Imre;
         Secţia de istorie cuprinde în principal colecţii arheologice referitoare la toate fazele locuirii în această zonă (picturi rupestre de peste 100.000 de ani, epoca bronzului, perioada dacică şi romană); Lapidarul conţine, printre altele, numeroase sculpturi, remarcându-se statuia împăratului Caracalla.

         Secţia etnografică expune lucrări în lemn, textile, ceramică ţărănească pe sticlă, costume tradiţionale sălăjene.


Bisericile de lemn din Sălaj


         Stau mărturie a trecutului poporului român şi sunt o reprezentare emblematică a Sălajului. Toate au o arhitectură originală, unele poate chiar unicat, dar sunt discrete şi se contopesc cu satul.

         In judeţul nostru există potrivit statisticilor, 92 de biserici, iar alte 9 au fost strămutate şi sunt păstrate pe alte meleaguri. Dintre cele 92 de biserici, 68 au fost declarate monumente istorice. Se poate spune că aproape fiecare comună are o biserică de lemn.

         Interesant este faptul că în Sălaj există mai multe biserici declarate monumente istorice decât în Maramureş, ceea ce face ca neoficial, judeţul nostru să mai fie numit „judeţul bisericilor de lemn”.
         Majoritatea au hramul „Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi reuşesc să ne impresioneze prin robusteţea arhitecturală, prin supleţea turnurilor care se avântă spre cer şi spre Dumnezeu, cu bogăţia ornamentală a iconostasului şi a unor stâlpi, dar şi prin sensibilitatea picturilor religioase.

         Ctitorite de ţărani simpli, prin osteneala întregii comunităţi, lucrate manual cu măiestrie de dulgherii locului şi pline de lumină şi culoare datorită meşterilor zugravi, bisericile de lemn din Sălaj ne provoacă la o incursiune în trecutul nostru: tradiţii, meşteşuguri, cultură, credinţă şi obiceiuri.


Poze realizate de catre Prof. Mirel MATYAS